In saptamana ce a trecut am ajuns de doua ori la Mogosoaia: o data cu masina si a doua oara cu bicicleta. Recunosc, m-am indragostit iremediabil de locul asta. De mult timp in doream sa ajung la Palat, dar de unul singur parca nu imi venea sa ma aventurez. Iata ca acum am avut aceasta ocazie si am fost mai mult decat incantat de ceea ce am vazut, dar si de experienta in sine.
Zona Palatului Mogosoaia pare rupt din peisajul cotidian romanesc, e cu totul si cu totul alta atmosfera, atat de multa liniste, atat de multa ordine si atat de multa istorie zace pe domeniul Palatului. Iarba pare mai verde ca oriunde, iar trandafirii par mai colorati si mai parfumati alaturi de coloanele si intreg ansamblul realizat in stil brancovenesc. Toate acestea fac din acest loc unul unic si care merita vizitat.
Prima zi cand am mers la Palat eram ca un copil in magazinul de dulciuri, doar ca acest copil avea un aparat foto in mana si nu stia in care parte sa o ia pentru a prinde totul in imagini. Nu cred ca pot descrie in cuvinte ce un sentiment minunat m-a cuprins in acele momente. Fapt care a dus ca la cateva zile distanta si cu o mica doza de curaj sa iau calea Mogosoaiei chiar pe bicicleta. O experienta si mai inedita decat prima. M-am simtit ca in copilarie, cand mergeam cu bunica cu bicicleta in diferite colturi ale orasului in tentativa de a explora cochetul meu oras Arad. Nu doar ca am vizitat de aceasta data si Muzeul Palatele Brancovenesti, care by the way e fascinant, in special lucrarile de la etaj, ci ne-am aventurat pe intreg domeniul cu bicicleta si am vazut si cripa Principelui Nicolae Bibescu.
Si a doua oara am facut o serie de poze, dar de aceasta data am fost ceva mai narcisist si m-am inclus si pe mine in aproape toate cadrele. Acest lucru a dus la crearea albumului “Perfect in Mogosoaia” de pe profilul meu de Facebook, unde am decis sa postez in fiecare seara cate o poza, fiind atat de multe si atat de rafinate (plus o doza de efect a la Instagram sau Pixlr).











