5 ani de tweetareala

2008 a fost cu siguranta unul dintre cei mai inovatori ani pentru mine. Cel putin pe plan social media. Daca nu asa demult anuntam aniversarea a 5 ani de blog, iata ca astazi cand am intrat pe Twitter, la replies, am constatat  implinesc 5 ani de cand am contul de Twitter. Asta da!

Initial mi s-a parut de-a dreptul respingator si nu ii intelegeam sensul (situatie in care se afla o foaaaaaarte mare parte dintre utilizatorii de Facebook si alte nebunii) dar pas cu pas mi-am dat seama ca asa cum o mare parte din lucrurile care ne inconjoara, si Twitterul are rostul lui. Ce am constatat in toti acesti ani? Pai, mai demult era mai interactiv si lumea era mai implicata. Si atunci cand zic lumea ma refer la romani, care nu prea au prins gustul cu adevarat al acestei retele sociale. Bloggerii si oameni care mai lucreaza prin comunicare si online sunt cei care posteaza cel mai mult, dar dupa parerea mea sunt usor reticienti daca le dai un reply doar de dragul de a conversa.

Mi-ar placea sa vad mai multa lume implicata, sa vad mai multa actiune si in special sa vad ca toate persoanele publice de la noi il utilizeaza precum in afara, in special in US sau UK. Twitter ofera atatea sanse de a cunoaste oameni noi, de a comunica si a te informa, dar trebuie sa ii acorzi o sansa doar. Nu te astepta ca aceste lucruri sa se intample dupa doua logari. Intra mai des, da follow, urmareste hashtag-uri, posteaza poze, idei, ganduri, multumiri si nemultumiri. Daca postezi inteligent cu siguranta vei avea parte si de feedback.

Asadar, eu cu ale mele 7.096 de tweet-uri, pot spune ca sunt destul de tweetaholic, nu interactionez pe cat as vrea de mult, dar cand simt ca am ceva pe suflet, clar Twitter e cel cu care ma intretin, iar de cand tot caut si eu un job, hashtag-ul #angajari e the ‘it place’, mult mai eficient decat deja obositele ejobs, bestjobs si eu mai stiu ce site care genereaza mari asteptari.

Follow me @patrikiorga

5 ani de blogging

Ca sa vezi ce repede trece timpul. Blogul meu implineste astazi frumoasa varsta de 5 ani de cand am dat primul publish, pe data de 6 martie 2008. Anul acesta am sa fiu scurt in vorba si am sa zic doar ca acesta este locul meu unde, ocazional, pot scapa de realitate si pot scrie pana ma dor degetele. Este locul care ma reprezinta cel mai bine, are temele care ma bucura cel mai mult si care imi fac placere sa scriu.

Pe viitor, directia blogului va fi aceeasi, asta doar in caz ca nu devin vreo mare personalitate si voi transmite texte gandite prin 5 PRisti ). Pana atunci va multumesc ca ma cititi, putintei cati sunteti. Mereu e o incantare sa vezi ca esti citit. De fapt asta e feedback-ul suprem, lasand la o parte comentariile, like-urile, share-urile si alte instrumente 2.0. Haide, va pup, si ne auzim cu bine!

Prietenii tai cum sunt?

Daca vreodata s-ar face un concurs sau niste statistici referitoare la cine a avut cei mai dezamagitori prieteni, probabil ca as iesi castigator. De-a lungul a 22 de ani de existenta am intalnit o groaza de oameni, am avut destul de multi prieteni, insa niciunul nu s-a ridicat la nivelul asteptarilor mele.

Veti spune sa imi cobor standardele, dar problema nu cred ca e asta, ci faptul ca eu sunt un magnet pentru oameni de proasta calitate, care au un ambalaj stralucitor dar in interior au doar viermi si chestii descompuse.

Nu are rost sa dau exemple cu amintiri din copilarie pentru ca astfel de lucruri nu mai sunt relevante. Am sa dau exemple chiar din acest an, oameni care credeam ca imi sunt prieteni si care mi-au fost alaturi o buna parte din viata mea la Bucuresti. Totul pana cand din motive care mai de care stupide am incetat sa mai vorbim. Oook.

A veni insa acum ziua mea, in octombrie, si nu am putut decat sa remarc ca acesti oameni, care atatia ani i-am considerat prieteni nu au avut atat bun simt ca macar sa imi zica un la multi ani. Adica daca te stii de atitia ani si cunosti omul atat de bine, cum poti fii atat de nesimtit incat sa nu ii poti ura un LMA chiar daca nu mai esti atat de apropiat cu respectiva persoana. Nu a existat nicio cearta, nicio drama, ci oarecum ne-am indepartat de comun acord. Cu toate acestea, tine de minima buna educatie sa ii urezi ceva de bine unui om care totusi te-a ajutat si el cu multe de-a lungul anilor, macar atata recunostinta si multumire ar putea exista. Si cand ma gandesc ca i-am numit prieteni…. GUNOAIE!

Alt caz mai e cand am spus ca nu imi mai tin ziua si ca plec de acasa si mi se raspunde cu “cum pula mea” si mi se zice ca si-a anulat iesirea cu alti prieteni ca sa vina sa ma vada. Vai… ar trebuie sa fac si statuie pentru asta, nu? Adica eu sunt prieten mai asa, de sacrificiu. Ar trebui sa si multumesc, ca vezi doamne, am fost ales sa fiu vazut. Ah.. si dupa ceva vreme mi se spune “bine, la multi ani” asa in scarba. Asta atunci cand nu sunt tinut jos la scara blocului 20 de minute fara sa imi deschida cineva usa pentru ca nu functiona interfonul. Oooooh… ce prieteni buni am fost!

In momentul de fata am ajuns sa nu ma mai bazez pe absolut nimeni pentru ca nu mai am incredere in nicio persoana. Oricine iti poate parea ca iti este cel mai bun prieten pana la proba contrarie cand iti demonstreaza, de fapt, cata invidie si frustrare are in ea.

Aniversare in social media

Ieri mi-am aniversat si eu cea de-a 22-a zi de nastere. A fost o aniversare mai mult online, pentru ca eu in realitate eram acasa, cu ceaiul in mana, sperand sa imi treaca macar durerea de gat, capatata in urma racelii recent luate in primire.

Avand toata ziua la dispozitie a fost foarte placut sa le raspund, pe rand, fiecarei persoane care imi scria cateva vorbe bune (spre deosebire de altii care din ignoranta sau nesimtire nici macar nu iti multumesc pentru o urare). Mi-au scris persoane apropiate, altele cunoscute doar, iar altele deloc cunoscute. Am apreciat gestul, oricum. Ceea ce m-a deranjat a fost ignoranta unora dintre oamenii pe care ii cunosc de ani de zile dar, nicio problema, ma va lovi si pe mine amnezia la momentul potrivit.

Cert este ca, desi am primit cateva telefoane de la familie si vechi prieteni, noile metode de propagare a informatiei au reusit sa imi faca ziua mai frumoasa si mai interactiva. Unde as fi primit eu peste 160 de mesaje daca nu in online?

Drept rasplata pentru ca mi-a trecut macar durerea de gat, mi-am permis astazi sa merg intr-o excursie organizata de asociatia “Bucurestiul meu drag” pe centura Capitalei. Am fost in locuri in care in mod cert nu as fi ajuns in alte conditii. Am fost la statia de epurare si la groapa de gunoi de la Glina, dar si la cel mai mare centru de colectare al materialelor reciclabile din tara, REMAT Sud. Voi reveni cu mai multe pe photoeXplorers.