Lunga si nestiuta mea idila cu publicitatea

Acum ca sunt la un master pe publicitate am realizat ca de fapt dintotdeauna aici imi era locul. Nu am constientizat niciodata acest lucru, ba chiar, in primele luni dupa admitere ma intrebam daca am luat alegerea buna, daca nu era cumva cel de audio- video de la SNSPA era o varianta mai buna, loc pe care il puteam alege daca plateam doar o rata din taxa anuala (dadusem examen la comunicare si relatii publice dar nu am intrat si am optat pt un loc liber la MAV).

De ce zic ca m-am regasit la acest master si in acest domeniu? Pai, fara sa stiu, de mic copil iubeam publicitatea. Aveam construit un oras din Lego care era impanzit de reclame si logo-uri decupate din reviste si urmaream cu mare interes panourile publicitare din oras, si in special pe cele de jos de la sensul giratoriu din fata blocului. Nu prea stiam prea multe din spatele acestei industrii, dar ceea ce era clar era ca imi placea tare mult aspectul si stiam ca orasul arata mult mai bine cu panouri, bannere, stickere pe tramvaie si mai tarziu, mesh-uri pe blocuri. Unii zic ca e urat si inestetic. Eu zic ca e arta.

Nici acum nu sunt sigur ce anume mi-ar placea sa fac in publicitate, probabil copywriting, ca la partea de art nu ma lasa talentul, dar stiu ca e un domeniu care mereu ma pasiona si niciodata nu cred ca am pus problema altfel, dar acum ca am inceput sa invat la facultate mai multe lucruri, mi-am readus aminte cat de mult imi place si culmea e ca am un simt extrem de dezvoltat cand vine vorba de domeniul asta. Nu stiu cati ar observa trecand prin Piata Unirii si sa bage de seama ce mesh-uri au mai fost puse pe cladiri sau ce panouri luminoase au mai aparut sau disparut de acoperisurile blocurilor. Un alt exemplu ar fi ieri, cand am observat ca cei de la C&A au renuntat la galben in favoarea albului ca background pentru logo. Exemple am 1000, ideea era sa ma fac inteles.

Tot ce ramane de vazut este sa canalizez cumva aceste oarecare calitati ale mele pentru a si putea face ceva productiv, ca pana acum cu jurnalismul nu mi-a iesit mare lucru. Ah… si. desigur, serialul meu preferat all time e Mad Men. Sa mai zic si altceva?

Experienta de examen

Am fost ocupat cu licenta zilele astea si astazi in sfarsit am dat examenul scris, cel care ma stresa cel mai mult. Un astfel de examen e insa si un mod inedit de a analiza cu o atentie mai mare cum se comporta oamenii in situatii de stres si un cadrul unui examen important, as zice eu.

In desfasurarea unui astfel de examen exista mereu inconveniente si situatii ridicole. Astazi, nu stiu cum am eu mereu norocul de a atrage rebuturile, dar langa mine, dupa ordinea nominala, a stat un tip care a mai dat o data examenul asta dar nu l-a luat. Cu trecerea orelor am inteles si de ce.

Bietul om chiar era prost si spun asta cu mana pe inima. Teroriza pe toti cei din jurul lui ca el nu stie, ca nu ii vin ideile. Frate, ai auzit de invatat? Nici eu nu am stiut pentru ca m-a iluminat vreo zeitate. Nu! Sambata si duminica m-am dedicat acestei activitati. Iar pentru ca omul era de o prostie rara s-a certat si cu supraveghetorii ca nu e corect ca nu stie subiectele, ca a invatat doar unele dintre ele, de parca cuiva ii si pasa si viata e mereu corecta. I-a mai deranjat si pe toti din jurul lui, cerandu-le ajutorul si cand il primea, nu intelegea ce scria pe foi…

Eu unul am fost mai independent ca niciodata la examen, nu am avut nevoie de ajutorul nimanui si as fi preferat sa faca si ceilalti la fel. Cel mai enervant e cand esti inspirat, stii ce sa scrii si te intrerupe careva cu o intrebare tampita ca nu stie ce sa scrie. Dupa trei ani de facultate, foloseste-ti frate creierul ala!

 

The first of the last

Chiar daca posturile cu ciocolati au cel mai mare succes la mine pe blog nu pot scrie doar despre asta, nu? Maine e o zi importanta… sau cel putin asa s-ar zice. Din ciclul first day of the last am prima zi de facultate din semestrul 2, anul 3.

Poate ar trebui sa fiu cuprins de nostalgii si intrebari de genul cum a trecut atat de repede timpul, dar nu o fac. Nu am timp de asa ceva. Mereu am mers cu capul inainte si am dus treaba pana la capat fara sa fiu lovit de sentimentalisme.  Plus, e a treia oara cand trec prin asta, de la scoala generala la liceu, deci nu ma mai sperie finalurile astea.

Da, e sfarsitul unei etape, dar nu al lumii. Ma mai asteapta cam 2 ani de master pana sa fiu gata de tot cu invatarura, care mi-a ocupat ultimii 15 ani de viata. E un proces lung, greu si bine ca are si o finalitate. Astept sa se intample lucruri marete pentru ca mereu mi-am planuit un viitor stralucit si in privinta acestui lucru mereu am fost optimist, poate chiar exagerat de optimist, eu care de obicei, zic altii ca sunt pesimist, dar eu spun ca sunt realist doar. Vad ambele aspecte si sunt undeva la limita dintre cele doua.

Hmm… ce sa zic? Orarul pentru acest ultim semestru de facultate e destul de usor, am doar miercuri, joi si vineri si unele materii suna foarte interesant. Cel care mi-a captat cel mai mult atentia este cea de introducere in publicitate si relatii publice. Vedem ce va fi…

P.S. Intr-un viitor post trebuie sa explic si care e treaba cu titlurile in engleza

Cate ceva despre facultate

Saptamana asta am multe examene deci pofta mea de scris se va diminua. Sper, sunt optimist chiar, ca le voi lua si nu ma voi trezi cu o restanta chiar in anul III de facultate, dupa ce pana in prezent nu am avut niciuna.

Imi e imposibil sa nu fac comparatii mereu intre facultate si liceu. Exista, desigur, multe diferente, majoritatea fiind in favoarea facultatii, in special la a mea pentru ca la altele am auzit ca e mai stricta treaba.

Lucrurile care nu se schimba de la una la alta sunt in mod clar studentii (fosti elevi) care vin in continuare obligati oarecum, total dezinteresati si doar pentru a pierde vremea (asta desigur in cazurile fericite incat domniile sale se prezinta, ca deh e mai comod sa stai acasa sau in cafenea).

Nici profesorii nu sunt intotdeauna diferiti, unii avand cam aceleasi conceptii ca in liceu.  In 13 ani, inca nu am gasit un profesor care sa ma multumeasca. Si ei se impart in mai multe categorii: cei care vin la ore si iti povestesc de viata lor si toate frustrarile, cei care vin si predau non- stop si cei care combina cele doua elemente. Exista desigur si micile exceptii notate cu 0,000… %

Orarul e mult mai multumitor, in schimb, si prezenta, flexibila, lucruri care in liceu nu stateau chiar asa. Daca as putea, cel mai probabil as da timpul inapoi in anul 2009 pentru a retrai din nou primul an de facultate. Cel de liceu nu as vrea sa il mai retraiesc. A fost suficient!

Momentan, pana joi am de facut un proiect si sunt in plop cu el dar am preferat sa scriu ceva despre facultate si liceu decat sa scriu un post plin de hate. Asta daca ar fi sa fac ceea ce simt dar mai bine pastrez aparentele optimiste – mi s-a spus ca astea sunt cele apreciate.